ULCEA (pl. -cele) sf. 🏺 Oală mică: nebun este acela care vrea să știe ce se fierbe în ulceaua fiește-căruia (ȚICH.); Și le-a fiert în trei ulcele, Trei ulcele părăsite, Cu buruieni otrăvite (PAMF.); Am o ~ pestriță, Cîntă cocoși în ea (GOR.), ghicitoare despre „biserică” [lat. *ollĭcĕlla < olla].