ujină sf [At: CLEMENS / V: oj~, (reg) hoj~, ojonă, ugi~, ujonă, urj~ / Pl: ~ni / E: slv оужина, srb ušina] (Reg) 1 Gustare între prânz și cină (mai ales vara, la câmp) Si: (reg) chindie (4), cina (10) mică. 2 Moment al zilei în a doua jumătate a timpului dintre amiază și seară Si: chindie (1), toacă, vecernie. 3 Loc pe cer unde ajunge soarele la ujină (2). 4 (Reg) Masa de prânz. 5 (Reg) Amiază (1).

UJINĂ 👉 OJINĂ.

UJINĂ s. f. v. ojină.

ujină f. Mold. pela ujină, pela toacă. V. ojină.

ujínă, ujinéz, V. ojină, ojinez.

hojină sf vz ojină

ogină^[1] sf vz ujină

ojină sf vz ujină

ojonă^[1] sf vz ujină

ugină sf vz ujină

ujonă sf vz ujină

urjină sf vz ujină

OJINĂ s. f. (Regional) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. După ce să săturară boii, iar îi înjugară și arară pînă la ojină. RETEGANUL, P. V 22. – Variantă: ujină s. f.

OJINĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.

ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].

ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.

ojină (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).

ujínă, ujini, (ujână, ojină), s.f. (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00; gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară; chindie: „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).

ujină, ujini, (ujână, ojină), s.f. – (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu, 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea, 2006); chindie (Bud, 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416); „Joi sara pe la ujină” (Calendar, 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria, 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).

ujină, -i, (ujână), s.f. – Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006): „Joi sara pe la ujină” (Calendar 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).

ojină, ojine, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.

ojínă, s.f. v. ujină („chindie”).

ojină, s.f. – v. ujină („chindie”).

ojină, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.