8 definiții pentru uitucie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uitucie sf [At: UNIVERSUL (1846), 200/2 / V: ~tăcie / Pl: -ii / E: uituc + -ie] 1-3 Uituceală (1-3). 4 (Înv) Amnezie.

UITUCIE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.

UITUCIE s. f. (Rar) Uituceală. – Din uituc + suf. -ie.

uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: uitucie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitucie
  • uitucia
plural
  • uitucii
  • uituciile
genitiv-dativ singular
  • uitucii
  • uituciei
plural
  • uitucii
  • uituciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uitucie, uituciisubstantiv feminin

  • 1. rar Uituceală. DLRLC DLRM
    sinonime: uituceală
    • format_quote Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • uituc + sufix -ie. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.