6 definiții pentru uitucie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uitucie sf [At: UNIVERSUL (1846), 200/2 / V: ~tăcie / Pl: -ii / E: uituc + -ie] 1-3 Uituceală (1-3). 4 (Înv) Amnezie.

UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.

UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. – Din uituc + suf. -ie.

uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: uitucie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitucie
  • uitucia
plural
  • uitucii
  • uituciile
genitiv-dativ singular
  • uitucii
  • uituciei
plural
  • uitucii
  • uituciilor
vocativ singular
plural

uitucie

etimologie:

  • uituc + sufix -ie.
    surse: DLRM