uitare sf [At: (a. 1683) GCR I, 270/18 / Pl: ~tări / E: uita] 1 (Adesea fig sau în contexte figurate) Pierdere din memorie Si: uitat¹ (1). 2 Alungare din minte a cuiva sau a ceva. 3 Indiferență față de o persoană sau față de un obiect (drag), o situație etc. Si: dezinteres (2), neglijare, (înv) uităciune. 4 (Îs) ~ de sine Visare. 5 (Îas) Neglijare a intereselor proprii. 6 (Îe) A (se) da (sau a lăsa) Mării (sau în ~) (pe cineva sau ceva) sau (înv) a pune la ~ (ceva sau pe cineva). A nu se mai preocupa. 7 (Îae) A se sili să uite. 8 (Olt; Mun; îe) A-și face de ~ A-și scoate din minte. 9 (Olt; Mun; îae) A neglija. 10 Rătăcire morală. 11 (Fig) Neant. 12 Privire. 13 (Rar) Priveliște.