UF! interj. Un fel de suspin din greu ce scoate cel foarte obosit sau plictisit, desgustat peste măsură de ceva: uf! că greu a mai fost, zic eu, șchiopătînd puțin de osteneală (VLAH.); uf! mi-a venit sufletul la gură (GN.); uf! m’am săturat de șezut (ALECS.); uf! ce greu miroase, zise Muma-pădurii (ISP.) [onom.; comp. și fr. ouf!].