uf i [At: HASDEU, R. V. 17 / V: uh, (înv) ~ă / E: fo] (Adesea pronunțat cu ,,f' sau cu „u” prelungite) Cuvânt care exprimă diverse stări afective: 1 Supărare Uf! m-am săturat! 2 Tristețe Uf! ce lume! 3 Oboseală Ce-am alergat. Uuf! Toată-s un lac de apă. 4 Plictiseală Uf! mai bine stăteam acasă. 5 Dezgust Uf! Ce urât miroase! 6 Ușurare Uf! am scăpat!