Definiția cu ID-ul 512605:
Etimologice
tău (-uri), s. n. – Lac, iezer, baltă, mocirlă. mag. tó (Cihac, II, 532; Gáldi, Dict., 162), cf. heleșteu, În Mold. și Trans. – Der. tăuit, adj. (băltos); toaie, s. f. (Olt., Trans., mocirlă).
Exemple de pronunție a termenului „tău” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50