Definiția cu ID-ul 953135:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tătarcă, s.f. – (bot.) Mei tătăresc, din care se confecționează măturile; mălai de mături. Termen general în Transilvania (ALR, 1956: 145). – Din tătar + suf. -că (MDA); din sl. tatarka, cf. magh. tatarka (< tc. tat, tatar).