tărbăci [At: POLIZU / V: (reg) tăbârci, tălb~, tălbătă~, tâlbaci, târ~, tur~ / Pzi: ~ăcesc / E: ns cf tăbăci] 1 vt (Înv) A chinui câinii cu tărbaca (12). 2 vt (Reg; pex) A bate tare pe cineva. 3 vt (Reg; fig) A-și bate joc de cineva Si: a batjocori. 4 vt (Reg) A frământa noroiul în picioare, în timpul mersului. 5 vr (Reg) A se murdări (cu noroi). 6 vr (Reg) A se ameți de somn, de băutură etc. 7 vt (Mun) A pune tărbaca (8) la căruță.