Definiția cu ID-ul 831337:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRBACĂ s. f. (Fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv).