tăpșancă, s.f. – 1. Loc neted și ușor înclinat, la baza versanților. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei în mijlocul unui sat sau în mijlocul unei curți (Farcaș, 2009: 26). – Cf. tăpșan (< tăpși „a bătători” + -an, DEX, MDA) + suf. -că. Cuv. rom. > ucr. tapčan „bancă de dormit” (Scriban).