3 definiții pentru tămăduință

Explicative DEX

tămăduință sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 12673 / P: ~du~i~ / Pl: ~țe / E: tămădui + -ință] (Înv) Tămăduire (1).

Sinonime

TĂMĂDUINȚĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduință s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Intrare: tămăduință
tămăduință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduință
  • tămăduința
plural
  • tămăduințe
  • tămăduințele
genitiv-dativ singular
  • tămăduințe
  • tămăduinței
plural
  • tămăduințe
  • tămăduințelor
vocativ singular
plural