tălăli [At: DR. IV, 767 / V: (reg) ~lălăi, ~lălui / Pzi: ~lesc / E: mg talál] (Trs) 1 vt A întâlni întâmplător pe cineva. 2 vt A lovi ținta Si: a nimeri. 3 vi A ieși bine la socoteală Si: a nimeri, a reuși. 4 vi A sosi din întâmplare într-un loc Si: a nimeri. 6 vir A (se) potrivi (cu cineva).