tălpiță sf [At: LIUBA-IANA, M. 100 / Pl: ~țe / E: talpă + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Talpă (1) (mică) Si: (reg) tălpuță (1-2). 3 (Reg) Tălpig (1). 4 (Reg; lpl) Chingi la războiul de țesut. 5 (Reg) Fiecare dintre cele două scândurele folosite la fixarea ceaunului în timp ce se mestecă mămăliga, fiind trecute cu un capăt prin toartele acestuia și apăsate cu piciorul pe celălalt capăt. 6 (Reg) Laviță așezată în apropierea ușii, în casele țărănești, pe care se țin donița, vasele cu apă etc.