TĂLPIZIE s.f. (ȚR) Înșelăciune, vicleșug. Turcii. . . întoarsără sfatul lor cel trufaș a începe sa să poarte în meșteșuguri si în tălpizii. R. GRECEANU. Etimologie: tălpiz + suf. -ie. Vezi și tălpijic, telpiz. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celșag, celuitură; geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tălpijic.