Definiția cu ID-ul 1193214:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgăduitor, ~oare smf, a [At: KLEIN, D. 436 / Pl: ~i, ~oare / E: tăgădui + -tor] 1-2 (Persoană) care tăgăduiește (1).