tăgadă sf [At: DOSOFTEI, PS. 223/2 / Pl: ~de / E: pvb tăgădui] 1 Contestare a existenței, a necesității, a obligativității (unui lucru, unui fenomen, unei afirmații etc.) Si: dezmințire, negare, tăgăduială (1), tăgăduire, (îrg) tăgădaș, tăgădat, (înv) tagă (1), făgăduință, (reg) tarpel². 2 (Pex) Îndoială. 3 (îlav) Fără (de) ~ În mod sigur Si: incontestabil, neîndoios. 4 (Reg; îlav) Pe (sau cu) ~ Pe ascuns.