TÎRZIOR, -OARĂ, tîrziori, -oare, adj. Diminutiv al lui tîrziu. Eliade și Ștefan Golescu găsiseră însă de cuviință că e mai bine ca ei să rămînă ascunși în odaia de jos, acoperită aproape de un tufiș de trandafiri tîrziori. CAMIL PETRESCU, O. II 107. ◊ (Adverbial) Ginerii împăratului nu mai știau ce să zică. Mai tîrzior unul îndrăzni. VISSARION, B. 69. S-a trezit din somn cam tîrzior. CARAGIALE, O. III 81. Astă-noapte tîrzior, Am visat vis cu fior. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255.