TÎRSINĂ s. f. (Mold., ȚR) 1. Împletitură din păr de cal sau de capră din care se fac frînghii, odgoane. A: Află la puț o tărsină de păr, ce era legată vadra. VARLAAM. Cealealalte 2 [racle] ... le legă cu niște tîrsine. VI 1764, 26-27. B: Célélalte 2 .. . le înfășură cu o tîrsină. NB, 81^v. 2. Țesătură aspră din păr de capră, purtată de asceți, direct pe piele. A: Cu tărsîne-i frecară [ranele]. DOSOFTEI, VS. B: Acești sfinți mucenici . . . fură . . . arși pe spinare . . . și frecați cu tîrsîni. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. trŭsina. Cf. bg. tărsina.