târât², ~ă [At: DRLU / Pl: ~âți, ~e / E: târî] 1 a (D. lucruri) Mișcat (cu greu) dintr-un loc în altul, fiind tras pe jos Si: (pop) târâit² (1). 2 a (D. oameni, animale) Tras cu sila după sine Si: (pop) târâit² (2). 3 a Purtat după sine Si: (pop) târâit² (3). 4 a (D. oameni) îndemnat spre ceva (reprobabil) Si: (pop) târâit² (4). 5 sf (Pop; îlav) De-a ~a Târâș (1). 6 a (Înv; fig) Suportat cu greu Si: anevoios. 7 a (Înv; fig; d. oameni) Lingușitor. 8 a (Reg; d. iarbă) Călcat în picioare. 9 sf (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 sf (Reg; art.) Melodie după care se execută dansul târâta (9).