târtiță sf [At: POLIZU / V: (reg) tărteață / A și: (îvr) ~tiță / Pl: ~țe / E: bg търтица, srb trtica] 1 Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii) Si: (pop) noadă. 2 Spatele unei păsări după ce a fost gătit Si: (reg) târtă¹ (1). 3 (Pfm; îe) A-i tremura (cuiva) ~ța A-i fi (cuiva) foarte frică. 4 (Pfm; d. fete; îe) A-i sfârâi ~ța după băieți A avea chef de băieți. 5 (Ban) Troacă în care se ține apă pentru păsări.