tânjá, tânjele, (tânjea), s.f. (reg.) 1. Proțap legat de oiște, când se înjugă patru boi. 2. Tânjaua de pe Mara, obicei agrar, de primăvară (23 aprilie, de Sângeorz), care se practică și azi în localitățile Hoteni, Hărnicești și Sat-Șugatag. E sărbătorit primul gospodar din sat care a ieșit la arat în anul respectiv. El este purtat, în alai, pe o tânja, de-a lungul satului, până la râu, unde, în mod simbolic, gospodarul este udat, iar bătrânii rostesc cuvinte menite să influențeze fertilitatea ogoarelor. ■ (onom.) Tânjală, Tânjala, nume de familie în jud. Maram. ■ (astr.) Tânjaua, grupul de trei stele din constelația Carul Mare. – Et. nec. (DEX).