tâmpinat [At: PSALT. 112 / V: (înv) tăm~, tim~ / Pl: (nob) ~uri sn / E: tâmpina] (Înv) 1-3 sn Tâmpinare (1-2, 7). 4 sma (În descântece) Duh rău care provoacă o boală.

tămpina v vz tâmpina

tămpinat sn vz tâmpinat

tâmpina [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (înv) tăm~, tim~, tip~, tum~ / Pzi: tâmpin / E: tâmpină] (Înv) 1 vi A primi (cu onoruri) o persoană de condiție socială înaltă Si: a întâmpina. 2 vt (Pex) A ieși înaintea cuiva (cu bucurie) Si: a întâmpina. 3 vt (Jur) A ieși în calea cuiva cu intenții dușmănoase, pentru a-l ataca sau jefui. 4-5 vtr A (se) întâlni. 6 vi A ieși cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 7 vr A se lupta. 8 vi (Fig; subiectul indică necazuri, greutăți, obstacole etc.) A da peste cineva. 9 vi (C. i. necazuri, greutăți etc.) A avea parte de... 10 vi A răsplăti.

timpina v vz tâmpina

timpinat sn vz tâmpinat²

tipina v vz tâmpina

tumpina v vz tâmpina

întímpin (est) și întîmpin¹ (vest), a -á v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.

tîmpinát n., pl. urĭ. Vechĭ. Întimpinare.

TÂMPINAT s. v. întâmpinare, primire.

TÂMPINA vb. v. întâmpina, primi.

tîmpina vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI.

tîmpinat s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.