tușeu sn [At: ENC. VET. 432 / Pl: -ri / E: fr toucher] 1 (Med) Palpare a unui organ anatomic intern, a unei cavități anatomice naturale, spre a constata starea lor. 2 (Med) Metodă de investigare a unei cavități naturale. 3 (Pgn) Palpare. 4 (Muz) Modalitate de acționare, ca intensitate și colorit, asupra mecanismului pianului, care determină caracterul sonorității instrumentului, felul de a cânta al pianiștilor.(Spt) Tușă¹ (10). 6 (Arte; imp) Tușă¹ (4). 7 Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe.