tuzla sf [At: (a. 1715) ARHIVA, R. II, 46/23 / V: (înv) ~lă, ~zula / Pl: ~le / E: tc tuzla] (Tcî) 1 Loc amenajat pentru extragerea sării din apa de mare. 2 Sare extrasă din apa de mare.

Tuzla f. 1. cap în Dobrogea între Mangalia și Constanța; 2. sat în județul Constanța cu 200 loc.; 3. lac pe coasta Mării Negre la Sudul Basarabiei, cu ape sărate și nămol negru.

tuzlá f. (turc. tuzlá). Doc. Salină.

suslă sf vz țuslă

suzlă sf vz țuslă

tuzlă sf vz tuzla

tuzula sf vz tuzla

țuslă sf [At: CV 1951, nr. 3-4, 47 / V: țuzlă, su~, suzlă, ciu~, ciuzlă, ciusă / Pl: ~le / E: nct] 1 (Trs) Țuică¹ (1) slabă care se obține la prima distilare. 2 (Trs; pex) Țuică¹ (1) slabă. 3 (Trs; Mar) Țuică¹ (1) tare, obținută la începutul distilării. 4 (Reg) Țuică¹ (1) de calitate slabă, obținută la sfârșitul distilării. 5 (Reg; îf ciuslă) Țuică¹ (1) distilată de două ori. 6 (Reg; îaf) Băutură rău pregătită. 7 (Reg; îaf) Mâncare rău pregătită.

țușli sm vz țuțăl

țuțăl sn [At: DIETET. 21/19 / V: (reg) ~țlu s, țuzlă sf, ~țli s, țușli sm / Pl: ~e / E: ger aus Zuzel] (Trs; Ban) 1 Biberon de cauciuc. 2 Biberon făcut în trecut, în mediul rural, din pânză.

țuțli s vz țuțăl

țuțlu s vz țuțăl

țuzlă¹ sf vz țuslă

țuzlă² sf vz țuțăl

tuzla (-ale), s. f. – Salină. Tc. tuzla (Tiktin). Sec. XVIII, înv., s-a păstrat ca toponim. – Der. tuzlama, s. f. (mîncare din picioare și burtă de vacă), din tc. tuzlama „sărătură” (Șeineanu, II, 371).

tuzla, tuzlale, s.f. (înv.) loc de retragere a sării din apa de mare; sare extrasă acolo.

țuzlă, țuzle, s.f. (reg.) biberon.

țúslă, (suslă), s.f. Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist. (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALRRM, 1971: 463). (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

țușli, s.m. – (reg.) Biberon (Grad, 2000; Săcel). – Cf. țuțăl (< germ. Zuzel) (MDA).

țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALR 1971: 463). – Din germ. Zusel.