tutun n. 1. plantă din fam. solaneelor, originară din insula americană Tabago (v. tabac), conține o violentă otravă (nicotina): frunzele-i sunt întrebuințate în medicină, iar cu zeama de tutun fiert vindecă poporul diferite boale de piele (Nicotiana tabacum): tutunul, numit în Tr. tabac și în Banat duhan, a fost introdus în Europa la 1560 de ambasadorul francez Jean Nicot; 2. foile acestei plante uscate, apoi sucite sau pulverizate: tutunul se fumează, se trage sau se mestecă. [Mold. tiutiun = turc. TÜTÜN].