tutuluș sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: ns cf tutuc¹] (Reg) 1 Trunchi² (7). 2 (Îs) ~ul soacrei Masă care se servește luni după nuntă și la care ceea ce se primește de la meseni îi revine soacrei. 3 (Îe) A-i face (cuiva) ~ul A lua pe cineva la goană. 4 (Îae) A certa (1).

tutulúș m. (rudă cu tuturez). Bz. Tăvăluc, tumurug, trunchĭ tăĭat.