tutelă sf [At: ȘINCAI, HR. I, 73/33 / Pl: ~le / E: fr tutelle, lat tutela] 1 Tutelare. 2 Instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat Si: epitropie, tutorat (1), (rar) tutelaj (2), tutorie. 3 (Fig) Drept (abuziv) de a ține sub ascultare Si: conducere, control. 4 (Fig) Protecție. 5 Administrare care se exercită asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine sau asupra unui teritoriu dependent Si: tutorat (2).