Definiția cu ID-ul 513674:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tutea s. f. – Oxid de zinc, tuție. Tc. (per.) tutya (Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2020), cf. fr. tutie, sp. tocia, ngr. τουτιά.