tus- [At: DEX / E: toți (pll tot)] Element prim de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.

TUS- Element de compunere pe lîngă cîteva numerale (în special pe lîngă «trei» și «patru») însemnînd «toți», «laolaltă», «împreună». Cînd au fost tustrei laolaltă în casă și s-au privit la lumina lămpii... omul cel de-al doilea a-nțeles. SADOVEANU, O. VIII 191. La noi de jale povestesc A codrilor desișuri Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri. GOGA, P. 13. Să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici... S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru. MIRONESCU, S. A. 38. Cînd treci, bade p-îngă noi Pune clopote la boi Și fă pleasnă de mătasă Și pocnește-n boi tusșasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.

tus-, – Element de compunere cu sensul „toți”: „Duceți-l tuspatru într-o casă pustie, unde nu locuiește nime” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 100). – Din toți (DEX).