7 definiții pentru turungiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUNGÍU, -ÍE, turungii, adj. (Învechit) Portocaliu. Verde, galben, turungiu, albastru, alb. I. IONESCU, M. 693. – Variantă: turingíu, -íe (ȘEZ. III 197) adj.

TURUNGÍU, -ÍE, turungii, adj. (Înv.) Portocaliu. – Tc. turuncu.

turungiu a. portocaliu (termen de boiangiu, familiar descântecelor). [Turc. TURUNDJI, galben, roșu-închis (din TURUNDJ, năramză)].

turungíŭ, -íe adj. (turc. turunçu, d. turun, naramză [cuv. persic]. V. naramză). Munt. Mold. Naramziŭ, portocaliŭ. – Și sturungiŭ (Munt. vest): brîŭ sturungiŭ (VR. 1912, 10, 52), sudoare roșie-sturungie (CL. 1912, 1203).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURUNGÍU adj. v. portocaliu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

turungíu (-íe), adj. – Portocaliu. Tc. turunci, din per. turung „portocală” (Șeineanu, II, 370), cf. sp. toronja.

Intrare: turungiu
turungiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turungiu
  • turungiul
  • turungiu‑
  • turungie
  • turungia
plural
  • turungii
  • turungiii
  • turungii
  • turungiile
genitiv-dativ singular
  • turungiu
  • turungiului
  • turungii
  • turungiei
plural
  • turungii
  • turungiilor
  • turungii
  • turungiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)