turnel¹ sn [At: POLIZU / Pl: ~e, ~uri / E: fr tournelle] (Iuz) Turnură (2).

turnel n. turnură de rochie.

turnél, V. turnură.

*turnúră f., pl. ĭ (fr. tournure, d. tourner, a înturna, a întoarce). Întorsătură: turnura vorbelor, a frazeĭ, a uneĭ afacerĭ. Aer, aparență, călcătură (Iron.): turnură de diplomat. O pernuță pe care cocoanele, după moda dintre 1868-1890, o purtaŭ încinsă pe supt rochie în partea din apoĭ ca să pară maĭ grase, ceĭa ce azĭ pare adevărat monstruos (Vulg. turnél și turnĭúr).

turnel s.n. (înv.) turnura rochiei.