5 definiții pentru turmuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turmuliță sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 217/6 / Pl: ~țe / E: turmă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Turmă (1) (mică) Si: (reg) turmiță (1-2), turmulice (1-2), turmușoară (1-2), turmuță (1-2).

TURMULÍȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă (1). Îl puse să-i ducă turmulița de oi la pășune. ISPIRESCU, L. 262. Un ciobănaș fluierînd, Turmulița-mi îngriji. VĂCĂRESCU, P. 217.

TURMULÍȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: turmuliță
turmuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turmuliță
  • turmulița
plural
  • turmulițe
  • turmulițele
genitiv-dativ singular
  • turmulițe
  • turmuliței
plural
  • turmulițe
  • turmulițelor
vocativ singular
plural

turmuliță

  • 1. Diminutiv al lui turmă.
    exemple
    • Îl puse să-i ducă turmulița de oi la pășune. ISPIRESCU, L. 262.
      surse: DLRLC
    • Un ciobănaș fluierînd, Turmulița-mi îngriji. VĂCĂRESCU, P. 217.
      surse: DLRLC

etimologie: