turiș, -uri, s.n. – 1. Loc improvizat prin bătătorirea zăpezii, unde se pune nutrețul, direct pe pământ, pentru hrănirea oilor, iarna (Bilțiu 1990). 2. Paie rămase de la vitele cornute, care se dau cailor (Bud 1908). 3. Țarc (turiște): „În turișul oilor” (Lenghel 1985: 221). – Cf. turiște, toriște (< bg. torište) (MDA).