turcește av [At: IST. Ț. R. 208 / E: turc + -ește] 1 În felul turcilor (4). 2 În limba turcă (19). 3 (Îe) A sta (sau a ședea, a se așeza) ~ A sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. 4 (Pfm; îe) A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) ~ A vorbi o limbă neînțeleasă. 5 (Pfm; îae) A rosti cuvintele neclar (din cauza băuturii). 6 (Fam; fig) Arbitrar (2).