6 definiții pentru turaliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turaliu, ~ie [At: GORJAN, H. IV, 27/29 / Pl: ~ii / E: tc turali] (Îrg) 1 a (D. monede) Care are tura1 (1). 2 sm Veche monedă turcească de aur (cu tura1 (1)).

TURALÍU, -ÍE, turalii, adj. (Învechit, despre monede) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. Îmi dete o mie de galbeni tot d-ei turalii. GORJAN, H. IV 27. Parale turalii Luate de la agii. PĂSCULESCU, L. P. 239. Cît era beșliii în țară, Purta Rada cosicioare... Cu parale turalii, Luate de la beșlii. MAT. FOLK. 89.

TURALÍU, -ÍE, turalii, adj. (Înv.) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. – Tc. turalı.

TURALÍU ~e (~i) înv. (despre monede) Care are aplicat turaua; cu turaua sultanului imprimată pe una din fețe. /<turc. turali

turaliu a. drept la cumpănă (în cântecele oltene și dobrogene): la parale turalii, luate pe la beții Pop. [Turc. TURALI, provăzut cu turaua].

turalíŭ, -íe adj. (turc. tughrali, pop. turali). Care poartă pe el turaŭa: galben turaliŭ. S. m. Stamboliŭ.

Intrare: turaliu
turaliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turaliu
  • turaliul
  • turaliu‑
  • turalie
  • turalia
plural
  • turalii
  • turaliii
  • turalii
  • turaliile
genitiv-dativ singular
  • turaliu
  • turaliului
  • turalii
  • turaliei
plural
  • turalii
  • turaliilor
  • turalii
  • turaliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turaliu

  • 1. învechit (Despre monede) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia.
    exemple
    • Îmi dete o mie de galbeni tot d-ei turalii. GORJAN, H. IV 27.
      surse: DLRLC
    • Parale turalii Luate de la agii. PĂSCULESCU, L. P. 239.
      surse: DLRLC
    • Cît era beșliii în țară, Purta Rada cosicioare... Cu parale turalii, Luate de la beșlii. MAT. FOLK. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: