2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tunărire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 151 / Pl: (nob) ~ri / E: tunări] (Înv) Tragere cu tunul1 (8).

TUNĂRÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a tunări; bombardare. Văzînd ai noștri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urma cu tunărirea de bombe și ghiulele. BĂLCESCU, O. II 114.

TUNĂRÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a tunări; bombardare.

tunărire f. canonadă: cu tunărirea înfricoșătoare de bombe BALC.

tunări vi [At: CADE / Pzi: ~resc / E: tunar] (Îvr) A tuna (19).

TUNĂRÍ, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A trage cu tunul, a bombarda.

TUNĂRÍ, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trage cu tunul; a bombarda. – Din tunar.

A TUNĂRÍ ~ésc intranz. A fi tunar. /Din tunar


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tunărire
tunărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunărire
  • tunărirea
plural
  • tunăriri
  • tunăririle
genitiv-dativ singular
  • tunăriri
  • tunăririi
plural
  • tunăriri
  • tunăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: tunări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tunări
  • tunărire
  • tunărit
  • tunăritu‑
  • tunărind
  • tunărindu‑
singular plural
  • tunărește
  • tunăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tunăresc
(să)
  • tunăresc
  • tunăream
  • tunării
  • tunărisem
a II-a (tu)
  • tunărești
(să)
  • tunărești
  • tunăreai
  • tunăriși
  • tunăriseși
a III-a (el, ea)
  • tunărește
(să)
  • tunărească
  • tunărea
  • tunări
  • tunărise
plural I (noi)
  • tunărim
(să)
  • tunărim
  • tunăream
  • tunărirăm
  • tunăriserăm
  • tunărisem
a II-a (voi)
  • tunăriți
(să)
  • tunăriți
  • tunăreați
  • tunărirăți
  • tunăriserăți
  • tunăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tunăresc
(să)
  • tunărească
  • tunăreau
  • tunări
  • tunăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tunărire

etimologie:

tunări

etimologie:

  • tunar
    surse: DLRM