2 definiții pentru tuhoc

Explicative DEX

tu(h)óc n., pl. urĭ (cp. cu trohot). Ban. Olt. Zoană, gozurĭ, rămășiță, gunoĭ de la treĭerat orĭ de la măturat, trohot, vreascurĭ putrezite și buruĭene care se pun pe gardurile de nuĭele. – Și tohóc (Izv. Sept. 1923, 22), tohác (Hațeg. Vicĭu), tuonóc și troonóc (Tel, Rev. I. Crg. 9, 126) și torhóc (Univ. 12, 12, 38; 9, 1).

torhóc, V. tu(h)oc.

Intrare: tuhoc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuhoc
  • tuhocul
  • tuhocu‑
plural
  • tuhocuri
  • tuhocurile
genitiv-dativ singular
  • tuhoc
  • tuhocului
plural
  • tuhocuri
  • tuhocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)