Definiția cu ID-ul 513228:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

túci (-iuri), s. n.1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč.Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).