TUȘEU, tușeuri, s. n. 1. Palpare a unui organ spre a se constata forma, consistența, starea acestuia. 2. Modul în care se apasă clapele unui instrument cu claviatură (în deosebi acelea ale pianului). Tușeu dur. (Impropriu) Urmă vizibilă a pensulei în pasta unui tablou; tușă. Un tînăr talentat... expune cîteva pînze care opresc atenția prin concepția nouă și îndrăzneala tușeului. CAMIL PETRESCU, T. II 11.