trădare sf [At: (a. 1844) URICARIUL III, 43 / Pl: ~dări / E: trăda] 1 (Înv) Predare (a cuiva sau a ceva) în stăpânirea cuiva Si: (îvr) tradă (1), trădăciune (1). 2 Înșelare în mod perfid a încrederii cuiva (pactizând cu inamicul) Si: trădat¹ (1), (înv) necredință, (îvr) tradă (2), traitorie, trădăciune (2), trădămănt (1). 3 Neloialitate față de cineva sau de ceva Si: trădat¹ (2), (îvr) tradă (3), trădământ. 4 Divulgare a unui secret, plan etc. Si: trădat¹ (3), (îvr) tradă (4), trădământ. 5 Infidelitate în dragoste sau în căsnicie Si: adulter, trădat¹ (4), (îvr) tradă (5), trădămănt (4). 6 Abatere de la o linie de conduită, de la o acțiune, idee Si: trădat¹ (5). 7 (Ccr) Faptă reprobabilă comisă de un trădător (1, 3, 5, 7).