Definiția cu ID-ul 513070:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trăbîci (-ce), s. n. – Balistă, piesă înv. de artilerie. It. trabucco (Tiktin), probabil prin intermediul pol. sau mag. Sec. XVII, înv. Este dubletul lui trabuc, s. n. (țigară), din germ. Trabuko.