trufaș¹, ~ă [At: PSALT. HUR. 107^r/5 / A și: truf~ / Pl: ~i, ~e / E: trufă¹ + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: (îvr) trufitor (1). 3-4 smf, a (Persoană) care este plin(ă) de trufie (1) Si: arogant, fudul, mândru, orgolios, (pfm) înfumurat, îngâmfat, (îvr) trufitor (2). 5 a Care exprimă trufie (1). 6 a (Pop; d. oameni) Bine făcut Si: chipeș. 7 a Splendid (ca aspect, înfățișare) Si: falnic, grandios, maiestuos, măreț, semeț, strălucitor, superb.