opțiuni
  • info

5 definiții pentru trubă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trubă sf [At: SADOVEANU, O. XII, 238 / Pl: ~be / E: ucr, rs труба] (Reg) Trâmbiță (1).

TRUBĂ, trube, s. f. (Regional) Trîmbiță. Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură și cheamă oamenii din rîpă. SADOVEANU, F. J. 178.

TRUBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trîmbiță. – Rus truba.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUBĂ s. v. goarnă, trâmbiță, trompetă.

trubă s. v. GOARNĂ. TRÎMBIȚĂ. TROMPETĂ.

Intrare: trubă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trubă
  • truba
plural
  • trube
  • trubele
genitiv-dativ singular
  • trube
  • trubei
plural
  • trube
  • trubelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trubă, trubesubstantiv feminin

  • 1. regional Goarnă, trompetă, trâmbiță. DLRLC
    sinonime: goarnă trompetă trâmbiță
    • format_quote Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură și cheamă oamenii din rîpă. SADOVEANU, F. J. 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.