4 definiții pentru trubă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÚBĂ, trube, s. f. (Regional) Trîmbiță. Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură și cheamă oamenii din rîpă. SADOVEANU, F. J. 178.

TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÚBĂ s. v. goarnă, trâmbiță, trompetă.

tru s. v. GOARNĂ. TRÎMBIȚĂ. TROMPETĂ.

Intrare: trubă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tru
  • truba
plural
  • trube
  • trubele
genitiv-dativ singular
  • trube
  • trubei
plural
  • trube
  • trubelor
vocativ singular
plural