tronson sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr, 4850 / Pl: ~oane / E: fr tronçon] 1 (Teh) Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție, având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. 2 Fragment (muzical). 3 Porțiune a unui drum, a unei construcții.