troică s. f. (cuv. rus.; pol.) ♦ 1. Convenție interstatală constituită de Olanda, Portugalia și Luxemburg v. Ad. 6 VIII 91 p. 6. ♦ 2. Orice asociere (politică) între trei entități ◊ „Un grup de conspiratori [...] Printre ei se află troika Armată, KGB, Interne.” Ad. 21 VIII 91 p. 1; v. și Cotid. 11 IX 91 p. 2 [scris și troika] (cf. fr. troïka; I. Preda în LR XLI 1112 p. 586; DEX – alt sens)