TROHEU (< fr. trochée < gr. trohaios, alergător) Unitate metrică, greacă și latină, alcătuită dintr-o silabă lungă și una scurtă (...), iar în prozodia modernă dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată (...). Ritmul rezultat din folosirea troheului capătă denumirea de ritm trohaic sau coborîtor, deosebit de ritmul suitor, datorat iambului. Ex. Doină, – doină, – cîntec – dulce... (Poezie populară) Somnoroase – păsărele Pe la – cuiburi – se adună Se as – cund în – rămurele Noapte – bună! (M. EMINESCU, Somnoroase păsărele)