O definiție pentru triunf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) *triúnf n., pl. urĭ (lat. triumphus, d. vgr. thriambos; it. trionfo, sp. triunfo). Intrare pompoasă și solemnă acordată a unuĭ general roman învingător: a obține triunfu. Mare victorie: triunfurile luĭ Alexandru cel Mare. Mare succes moral: triunfu virtuțiĭ asupra vițiuluĭ. În triunf, trĭunfînd, triunfal: a duce pe cineva în triunf. – Fals triumf.

Intrare: triunf
triunf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.