triumvirat sn [At: ȘINCAI, HR. II, 237/10 / P: tri-u~ / Pl: ~e / E: lat trimuviratus, fr triumvirat] 1 Formă de conducere politică instituită în Roma antică, la mijlocul sec. I î.Hr. (în perioada luptei pentru putere), reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2-3 (Ant) Funcția și durata funcției de triumvir (1). 4 (Liv; pex) Grup de trei persoane legate prin interese comune.